Despre terenul pe care s-a ridicat liceul şi etapele construcţiei

În 1864  Dimitrie Barbu Ştirbei, achiziţionează de la Ştefan Burchi  moşia de la  Câmpina,  pe care o cumpărase la rândul lui în 1860, de la boierul  progresist Ion Câmpineanu. Acesta mai vânduse în 1845, o parte din terenurile deţinute în zona Câmpina, Mitropoliei Ţării Româneşti. 
Bănuind probabil că subsolul în această zonă ascunde mari bogăţii, Dimitrie Barbu Ştirbei achiziţionează toate proprietăţile deţinute de fraţii Băicoianu (situate în zona Câmpiniţa), devenind astfel cel mai important proprietar din Câmpina. Între 1868 şi 1870, el avea să ridice, castelul de la Voila.

Barbu Dimitrie Știrbei

(domnitor în Țara Românească: iunie 1849 - 29 octombrie 1853 și 5 octombrie 
1854 - 25 iunie 1856).

Iorga spunea despre el: „Domnul muntean n-avea nimic nesănătos romantic întrânsul, 

nu arăta niciodată nehotărâre şi nu avea nicio slăbiciune personală“.

Prinţul (fiul domnitorului muntean Barbu Stirbei), a avut o fiica, Martha (casatorita în Austria cu contele de Blome), care moşteneşte proprietăţile Ştirbei din Câmpina, şi care aflând în 1919 de dorinţa câmpinenilor de a avea un liceu, acceptă să-şi cedeze casa pentru un astfel de scop, cu condiţia ca respectiva şcoală să poarte numele, Liceul Dimitrie  Barbu Stirbei.

(Martha Ştirbei, s-a născut la Paris în 1877 şi a murit la Castelul Voila în 1925 în urma unui accident de automobilul. Este înmormântată în capela Palatului Ştirbei, de la Buftea, alături de mamă şi de tatăl ei, Barbu Dimitrie Ştirbei). A avut un copil, Josephine Marie Alexandine VON BLOME, născută la Voila în  1902 şi decedată  în 1984)

Castelul de la Voila, ridicat între 1868-1870, de Barbu Dimitrie Ştirbei, 

(poză făcute prin 1920, înainte de a fi transformat în spital de psihiatrie).

Actul de donaţie

14 Mai 1923.// Văzut de Ministerul de Finanţe.

Subsemnata, Martha de Blome, născută Ştirbei, cu autorizaţia soţului meu, Hans de Blome, ambii domiciliaţi în Castelul Voila din Câmpina, declar că dăruiesc Ministerului Instrucţiunii Publice, imobilul situat în Oraşul Câmpina, strada Ştirbei Vodă Nr. 11, colţ cu str. I. C. Brătianu, imobil compus din tot terenul în suprafaţă de circa 11.000 m.p., alcătuit din locul numit curtea veche princiară şi din locul cumpărat de la Popa Tănase, adică întreg imobilul aşa cum este închiriat Comitetului şcolar pentru liceul din Câmpina, împreună şi cu o parte din imobil închiriată D-lui Grigore Albu, sau tot imobilul în toată întinderea lui, având ca vecinătăţi: la faţă, la răsărit Str. Ştirbei Vodă; în fund spre apus, imobilul proprietatea Comunei, în care es[t]e instalată Judecătoria Ocolului Câmpina; în dreapta spre nord Str. I. C. Brătianu – fostă Calea Telegii, şi în stânga spre sud proprietatea Comunei, în care se află instalată Şcoala Primară de băieţi Nr. 2 din Câmpina. Acest imobil îl dăruiesc în scopul şi cu intenţiunea ca el să servească pentru

Liceul „Dimitrie Barbu Ştirbei”.

Această donaţie o fac sub condiţiunea ca Statul, prin organele respective, să recunoască aşa cum este de fapt şi cum rezultă din toate actele şi cum s-a constatat şi s-a hotărât de Comisiunea de Ocol din Câmpina, prin hotărârea Nr. 7, din 27 Iulie 1922, că moşia mea Câmpina – VOILA – aparţine teritoriului Comunei Urbane Câmpina şi că este teritoriu urban; urmând astfel să se aplice şi să se execute în expropriere hotărârea cu Nr. 7 din 27 Iulie 1922 a comisiunii de Ocol Câmpina.

Subsemnatul, Teodor Şeineanu, avocat, domiciliat în Bucureşti, str. General Praporgescu Nr. 7, ca procurator al D-nei Alexandrina D. Ştirbei pe temeiul procurei autentice de Trib. Ilfov Notariat la Nr. 30664/922, dată mie în calitatea D-sale de uzufructuară pe jumătate din moşia Câmpina-Voila împreună cu imobilele din Câmpina, declar că consimt, în numele mandatei mele, la această donaţiune cum ea a fost făcută.

Valoarea acestui imobil dăruit este de lei 5.000.000 (cinci milioane).

Făcut în Bucureşti, azi la 14 Mai 1923.

ss. Martha de Blome.  ss. Hans de Blome (ca soţ).

Autorităţile de la acea vreme au acceptat propunerea, astfel că în 1919 a luat fiinţă  în fosta casă Ştirbei, liceul mixt, primul liceu din Câmpina. În 1930 primeşte numele de Liceul Dimitrie Barbu Știrbey, fiind împărţit în Liceul de fete şi Liceul de băieţi, urmand ca în 1948, să redevină mixt. Clădirea există şi azi în curtea noului liceu, ea căpătând în timp, alte destinaţii.

Fosta casă a lui Barbu Dimitrie Ştirbei din Câmpina, construită în 1872 şi devenită din 1919, Liceu mixt.

Cum în acea perioadă, industria petrolului era în plin avânt (în 1918, rafinăria din Câmpina, distila 650 tone/ zi de ţiţei parafinat), iar în Câmpina pătrundea tot mai mult capital străin, era firesc să crească şi necesarul de forţă de muncă şcolită.

Chiar dacă prin donaţia sa, Gheorghe Ştefănescu înfiinţeaza în 1904 (Casa cu grifoni) prima Şcoală de Maiştri Sondori şi Rafinori din lume, totuşi, nevoia de tineri pregătiţi pentru multitudinea de meserii ce se cereau la acea vreme, era tot mai acută.

Autorităţile din Câmpina hotărăsc prin 1925, construirea unui nou liceu, mai încăpător şi mai dotat, amplasat tot pe terenul Ştirbei, donat de Martha Blome.  Au încredinţat proiectul cunoscutului arhitect din Ploieşti, Toma T. Soculescu (n.1883 în Ploieşti) care realizase o serie de lucrări celebre la acea vreme.

Arhitectul, Toma T. Soculescu

(Familia Soculescu a dat cinci generaţii de arhitecţi)

  Ca arhitect, Toma T. Soculescu, şi-a consacrat întreaga viață dezvoltării județului Prahova și, în special, a orașului Ploiești, prin fondarea Bibliotecii Nicolae Iorga a Muzeului Județean de Artă Prahova , contribuind totodată la viața culturală a României. Printre cele mai importante construcții proiectate se numără Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul, Halele Centrale, Palatul de Justiție, Palatul Școalelor Comerciale, Banca Creditul Prahovei și Cinematograful Scala.

A fost primarul Ploieștiului în perioada decembrie 1919 – martie 1920, iar în 1927 s-a stabilit la Păulești, comună al cărei primar a fost între anii 1938 și 1945 și a cărei infrastructură a dezvoltat-o.

În perioada comunistă,  a fost evacuat din casa sa de la Păulești iar bunurile i-au fost confiscate. S-a mutat la București, unde a și murit în 1960.

Frumoasa sa casă de la Păuleşti, a fost folosită de stat, după care abandonata, fără ca urmaşii lui Soculescu  sa o poată recupera. În prezent este pusă în vânzare.

Casa în care a locuit arhitecul Toma T. Soculescu

Soculescu elaborează proiectul în 1926, obţinând în acelaşi an aprobarea de la Ministerul Educaţiei.

Lucrările încep în următor an, astfel că zona principală dinspre str. Doftana, este finalizată în 1929.

Publicaţia Câmpina (Anul II, Nr. 7-Iulie 1928-redactor: Al.Tudor-Miu) scria la acea vreme:

Cedarea actualului local de către d-l Blome, belşugul de fonduri venit de la primărie, prin bunăvoinţa d-nului avocat Victor Rădulescu (n.n. primarul oraşului, deputat PNL în 1930, sub el fiind realizat şi Bulevardul Câmpina), sumele strânse de la părinţi de comitetul şcolar, cât şi ajutorul ministrului instrucţiunii publice, au susţinut din fericire, suficient până acum, această aşezare.

Ridicat deja 3 sferturi, localul propriu al liceului de băieţi, va fi terminat poate chiar la toamnă, şi astfel îndelung răzbătuta-i problemă va fi complet rezolvată.

 Aripa dinspre strada Mihai Eminescu va fi finalizată în 1937, ea încorporând la acea vreme şi o sală de gimnastică. Interioarele, din holul central inclusiv scara, au fost realizate din marmură de Cararra, iar uşile de la intrare sunt sculptate în stejar masiv şi conţin ornamente din fier forjat.

Detalii din holul de la intrare

Scara din holul principal

Intrarea principală a liceului

Aripa liceului  Barbu Știrbey,  dinspre Str. M. Eminescu, distrusă la bombardament

Din nefericire, noua construcţie urma să fie afectatată de o serie de cataclisme, primul fiind puternicul cutremur din 10 nov.1940, (de 7,4 grade pe scara Richter), care a afectat masiva construcţie a liceului, cel mai mult având de suferit aripa dinspre strada Mihai Eminescu.

Se întreprind o serie de acţiuni de refacere a acestei aripi afectate, dar din păcate ea avea să fie mai serios avariată în 1944, când a fost bombardată de anglo-americani.

Între anii 1957 şi 1958 se reface aripa dinspre Eminescu şi liceul, care începând din 1957 şi-a schimbat numele în Liceul Nicolae Grigorescu, continuă să funcţioneze, beneficiind de colective valoroase de profesori.

Fiind o construcţie masivă, întinsă pe o suprafaţă destul de mare, şi serios afectat de cataclismele anterioare, Liceul Grigorescu devine inutilizabil după cutremurul din 1977 (7,2 pe scara Richter), fapt ce-a impus realizarea unor lucrări de anvergură pentru refacerea, respectiv înnoirea structurii de rezistenţă, grav avariată.

Alte lucrări realizate de arhitecul  Toma T. Soculescu, în Câmpina.

Casa Dr. Gheorghiu   (Câmpina) – Arh. Toma T. Soculescu

Vila D. Ștefănescu, Câmpina. Arhitect, TomaT. Soculescu 
A fost construită de primarul oraşului, Ştefănescu-Brânză

Proiectată în 1916, construită ceva mai târziu, imobilul are fațada ușor modificată față de aspectul inițial. Există în continuare la numărul 112 pe bulevardul Carol I, la intersecția cu strada Henri Coandă. 

Farmacia Voiculescu (nu mai exista în prezent). Arhitect Soculescu